Tanda - momentele subiectului si caracterizarea personajului principal
Nuvele Popa Tanda de Ioan Slavici, publicatǎ în 1875 este o operǎ epicǎ pentru cǎ Slavici nareazǎ fapte şi întâmplâri care au în centrul lor pe preotul Trandafir.Principalul mod de expunere este naraţiunea la persoana a III-a prin care se relateazǎ acţiunea şi se construieşte personajul principal.
Popa Tanda - momentele subiectului si caracterizarea personajului principal
Tema nuvelei ilustreazǎ prefacerea satului, intitulat sugestiv Sǎrǎceni.Titlul îl constituie porecle pe care ţǎranii din Sǎrǎceni I-au dat-o preotului Trandafir, în urma încercǎrilor de a-i determina sǎ munceascǎ. Porecla Tanda vine şi de la verbul,,a tândǎli”adicǎ a- şi pierde timpul,a lucra încet.
Popa Tanda - momentele subiectului si caracterizarea personajului principal
Momentele subiectului
Expoziţiunea
Nuvela începe prin prezentarea preotului Tradafir,fiul dascǎlului Pintilie din Butucani.De la început este precizat spaţiul acţiunii, satul Butucani iar timpul este numai presupus în a doua parte a secolului XIX.-lea. Dupǎ moartea tatǎlui sǎu,el a ajuns preot în satul Butucani,dar pentru cǎ era cam aspru la vorbǎ, oamenii s-au simţit jigniţi de vorbele lui.
Popa Tanda - momentele subiectului si caracterizarea personajului principal
Sǎtenii au mers la protopop ca sǎ-şi arate nemulţumirea iar pǎrintele Trandafir a fost mutat de la Butucani la Sǎrǎceni. Satul Sǎrǎceni era situat pe o vale seacǎ, un ţinut unde nu se putea cultiva nimic. Casele erau rare,dǎrǎpânate şi aveau acoperişuri de paie amestecate cu fân,iar oamenii erau atât de sǎraci încât nu aveau nici garduri.Biserica era la fel ca şi gospodǎriile ţǎranilor.Sǎrǎcenii era un sat fǎrǎ popǎ,pentru cǎ nici unul nu stǎtea mai mult de trei zile.
Intriga
Pǎrintele Trandafir înţelege cǎ atâta timp cât sǎrǎcenii vor fi sǎraci,nici el nu va avea ce mânca şi se hotǎreşte sǎ facǎ oameni harnici din ei.
Desfǎşurarea acţiunii
În prima duminicǎ toţi ţǎranii au venit la bisericǎ din curiozitate,iar pǎrintele Trandafir a ţinut o predicǎ despre datoria omului de a iubi viaţa frumoasǎ. Tot el spunea cǎ oamenii care nu se strǎduiesc sǎ-şi facǎ un trai mai fericit sunt pǎcǎtoşi.Sǎtenii l-au ascultat cu interes şi se minunau de el.În urmǎtoarele duminici oamenii n-au mai venit la bisericǎ.Vǎzând aceasta atitudine a ţǎranilor,preotul se ducea el la oameni şi unde-i vedea acolo le ţinea predici.Dupǎ un an de zile oamenii ştiau ce ar trebui sǎ facǎ,dar nu fǎceau nimic concret.
Atunci preotul a început cu batjocura şi unde gǎsea un om îl fǎcea de râs fie cǎ n-avea cǎmaşa spǎlatǎ fie cǎ avea casǎ fǎrǎ acoperiş. Atunci sǎtenii sǎtui de predicile lui,i-au spus Popa Tanda şi aşa i-a rǎmas numele.Preotul a trecut apoi la jignit dar oamenii au început sǎ se revolte şi i-au spus cǎ vor mergea la episcopie sǎ-l scoatǎ din Sǎrǎceni.Episcopului i sa fǎcut milǎ de preot şi i-a dat dreptate cǎ ţǎranii trebuiau ocǎrâţi pentru lenea lor.
Pǎrintele o ducea foarte greu,avea trei copii, iar preoteasa zǎcea bolnavǎ la pat.În partea a doua pǎrintele Trandafir se hotǎreşte sǎ aibǎ grijǎ de gospodǎria şi de familia sa în primul rând.Când a venit primǎvara a angajat un ţigan care a tencuit casa,a reparat acoperişul şi a fǎcut gard şi portiţǎ.Preoteasa a avut ideea sǎ facǎ şi câteva straturi de legume.Sǎtenii erau uimiţi şi se minunau de acestea.Popa a cumpǎrat şi un cal şi a construit un grajd.
În partea a treia Slavici prezintǎ satul care începe sǎ se ridice din mizeria sǎrǎciei şi a lenei.Ei se apucǎ de muncǎ fǎcând comerţ prin schimburi în naturǎ.Concluzia este cǎ şi satele nevoiaşe pot deveni înfloritoare prin muncǎ şi urmând sfaturile preotului.
Deznodǎmântul
Rezultatul concret la care ajunsese satul sunt mai mult sugerate.Ele se concretizeazǎ în finalul nuvelei când este prezentat Popa Tanda,bǎtrân acum dar tot verde,vesel şi harnic.El este înconjurat de dragostea familiei lui numeroasǎ:de soţie,de copii,de ginere,de nurori.
[HOME]
